Capitolul 3.

Capitolul III.

 –         Testul pe care îl supunem babysitter-ului este constituit din trei

Etape ma informase domnul Richard:

-1. Va trebui să faci o descriere a ta prin care să ne convingi că meriţi acest job.

2. Va trebui să te faci plăcută de copilul de care vei avea grijă.

3. Va trebui să ne spui ce ai fi în stare să sacrifici pentru acest job! Completa doamna Monica.

–         Nu este foarte dificil. Am spus eu increzatoare.

–         Foarte bine! Vom începe cu prima etapă. Domnul Richard parea nerabdator.

–         Acum? Nu eram pregatita. OK.

„Mă numesc Hilary, am 18 ani, abia am terminat liceul, iubesc copiii şi am mai avut grijă de copii, sunt o fire responsabilă, liniştită şi am hotărît să vin la acest casting pentru ca să strîng bani, să-mi fac o carieră.”

–         Interesant! Nu-i asa, Richard?

–         Da…Domnul a facut o expresie foarte provocatoare, care ma ametise….

Dar doamna Monica se pare că nu chiar a înţeles, deoarece s-a încruntat un pic.

–         Ok, să trecem la cea de a doua etapă. Betty, vino aici. Betty!!! Doamna Monica a inceput sa strige atit de tare!  

–         Rich, fata noastră iar a fugit, spuse enervata.

–         Da, mamă.

Copilul statea chiar pe o canapea din piele, alba. Avea doi ani, cred, si avea o fata de ingeras. Barul blond si buclat o facea irezistibila. Dar un lucru ciudat il remarcasem. La doi ani sa vorbeasca asa de bine.

–         Betty, aceasta este noua ta bonă.

S-a uitat la mine cu un aer indiferent si s-a strimbat. Nu e asa ingeras cum credeam.

–         Bună, Betty! Cred ca ne vom înţelege de minune. Am incercat eu sa o conving.

–         Aha. Iar indeferenta.

Betty nu era prea convinsă de prietenia noastră. Am trecut şi de a doua etapă. Urmează a treia.

–         Hilary, ai depăşit cu bine aceste două etape, dacă o depăşeşti şi pe a treia, jobul este al tău.

–         Aş sacrifica pentru acest job timpul petrecut cu familia. Timpul liber. Hmmm…cat atit…

Doamna Monica nu parea foarte multumita. Eram sigura ca avea sa-mi spuna: „ Hilary, te vom suna daca te vom alege! „ Doamna Monica schimba doua priviri cu Domnul Richard. Apoi spuse:

–         Bravo Hilary, jobul este al tău, poţi începe de astăzi.

Am ramas uimita de rezultatul atit de rapid, incit am uitat sa ma bucur. URAAAA, am tipat in sinea mea. Doamna Monica mi-a facut un semn sa o urmez. Am trecut salonul urias, apoi un hol , am suit scarile ce duceau la al doilea etaj, apoi am ajunsla camera mea, cred, deoarece doamna Monica se opri.

–         Ciudat!

Parea ca miroase ceva.

–         Ce?

–         Aaa, nimic. Am mai mers vreo zece metri si s-a oprit in fata unei usi. Pe peretii cenusii se aflau tablouri ciudate pe care nu le intelegeam.  A deschis usa si a arătat spre camera , o încăpere extrem de frumoasă.

–         Aceasta este camera ta!

Wow.

–         Să vii te rog în sufragerie putin mai tirziu să faci cunoştinţă cu toată familia.

–         Mai aveţi copii? Am intrebat eu uimita.

–         Da, încă doi. De ce te miri?

–         Sunteţi atît de tînără şi de frumoasă. Nu-mi imaginam ca puteti avea alti copii.

–         Mulţumesc. A zimbit cu un aer nonsolant… si a inchis usa.