Capitolul 2.

Capitolul II.

       Am auzit un sunet slab. Un sunet slab si regulat. Erau sunete de tocuri. Eram curioasa sa vad cum aratau acesti oameni. Sunetul se apropia tot mai mult. Au apasat clanta, iar eu ma simteam deja tensionata si emotioanata. Au intrat. Doi tineri superbi au intrat in camera. Erau un cuplu, cred. Dupa cum se mincau din priviri. Erau frumoşi, tineri, bogati. Ce-si mai doreau de la viata? Cred ca ea era model…, iar el…hmm, model?…Ea era albă la faţă, foarte albă, ca porţelanul, la fel şi el. Ea avea ochi căprui-maronii, păr şaten, lung si drept, buze pline, ideale, roşii. Cred că fetele ar da orice ca să aibă aşa buze. Era îmbrăcată într-o rochie divină roşie ce îi punea în evidenţă silueta de vis, iar pantofii la fel de frumoşi se asortau cu rochia. El avea ochi tot căprui, dar puţin mai deschişi decît ai ei, păr negru, iar asimetria feţii lui zici că era perfectă. Era îmbrăcat într-o cămaşă neagră , în jeans şi pantofi negri tip elegant-sport. Pe linga el, Brad Pitt era copil mic.  Cred că sunt cei mai frumoşi oameni pe care i-am văzut.

–         Bună! Monica Silverlight, mi-a intins mina ei frumoasa.

Nu stiam ce sa fac, asa ca am ezitat un pic, iar cind am vrut sa-i raspund, el i-a luat repede mina si parca i-a vorbit prin priviri. Lucrul asta ma ametise…

–         Iar el este Richard Barbery, spuse intr-un final, uitindu-se in ochii lui si parind putin suparata.

Acum înţeleg iniţialele de pe poartă: „B&S”. Dar daca sunt casatoriti de ce poarta nume diferite de familie? Sau poate nu sunt casatoriti? Dar au copii…hmm, curiozitatile ma acaparau din realitate…

–          Hilary Brandon, încîntată de cunoştinţă. Aaa, anuntul de pe internet, cu bona…copilul…am venit in legutara cu el…

Cu mare greu am terminat propozitia.

–         Îmi pare bine, spuse cu un glas firav Doamna Monica.

–         Daca treci de test, de azi incepi! Imi zimbi prieteneste Domnul Richard.

–         Un test? am intrebat nedumerita.

–         Da, un test prin care ne asiguram ca esti potrivita pentru job.

Aaa, ce era in capul meu? Chiar credeam ca avea sa ma primeasca asa, pur si simplu?

–         Dacă nu te simţi pregătită, nu este nici o problemă! spuse doamna Monica.

–         Nu, mă simt pregătită! Am spus cu o siguranta pe care nici eu nu o credeam, daraminte ei…